Bine ati venit!

"Dragostea este cea mai înaltă realizare la care poate aspira orice fiinţă umană. Este o emoţie care cuprinde toată profunzimea inimii, a minţii şi a sufletului."




miercuri, 7 septembrie 2011

fără titlu

Fără titlu sunt goală
E nevoie de doi
Să te îmbraci cum ochii deschisi
Să-mi spun totul cu zero cuvinte
La nesfârşit
Pentru că doi e numărul perfect.

3 comentarii:

verdedeparis spunea...

O, ce poezie frumoasa, Natasa.. Cred ca ai personificat iubirea si i-ai dat caracter de fiinta, iar dintr-o fiinta ai facut doua pentru ca doi e numarul perfect.. :)
"Sa-mi spun totul cu zero cuvinte" - un fel de "eu nu voi zice nimic, iar tu ma vei asculta si intelege";
Sa fie titlul tau "iubirea"? :)

carina a. ienasel spunea...

un poem extraordinar! felicitari! :)

Natasa Valentina Roman spunea...

Ralisa draga, iubirea e esentiala in orice moment, e"sarea si piperul" existentei noastre dar eu vreau sa scriu despre altceva, pe cat posibil sa abordez teme mai inedite, cel putin din punctul meu de vedere. Nu am vrut sa spun direct ce gandesc, ce viziune am in legatura cu anumite teme pentru ca este mult mai distractiv sa vad ce interpretari gasesc altii poeziilor mele. E chiar o provocare. Oamenii au tendinta de a se considera superiori, de a spune"eu nu voi face niciodata asa ceva", " cum a putut face x asa ceva?". Ei bine, in momentul in care ajungi intr-o anumita situatie, una in care iei anumite decizii pe care intr-o alta imprejurare cu siguranta ca nu le-ai fi luat, ai o cu totul noua viziune asupa propriei tale persoane. Constientizezi cine si ce esti. Daca ai curajul de a te accepta asa nu cum ai crezut tu ca esti ci cum ai devenit de fapt, atunci "te imbraci cu ochii deschisi", iti accepti propria identitate constient. E nevoie de inca o persoana, a doua, pentru a avea un termen de comparatie in ceea ce priveste viata ta, actiunile tale pentru a le vedea in lumina lor reala. Deci, nu trebuie sa rostesc viziunea mea in ceea ce priveste actiunile mele ci sa o constientizez. E mai mult decat suficient. Am abordat tema aceasta intr-o poezie mai veche dar nu am postat-o aici. O s-o caut si o s-o postez si aceea numai ca nu prea imi place ca in ea am exprimat prea direct punctul meu de vedere. Chiar povestea genezei acestei poezii e amuzanta. Acum mai multi ani, 6 mai exact, am scris o poezie din 4 versuri si ii spuneam unei persoane foarte dragi mie ca nu stiu ce titlul sa-i dau si ea m-a sfatuit sa ii spun"Fara titlu". Mi-am amintit de curand aceasta intamplare si mi-a raman in minte ideea de "fara titlu" pe care am asociat-o aici cu constientizarea propriei identitati:)