Bine ati venit!

"Dragostea este cea mai înaltă realizare la care poate aspira orice fiinţă umană. Este o emoţie care cuprinde toată profunzimea inimii, a minţii şi a sufletului."




sâmbătă, 25 iulie 2015

Prologul volumului În palma Evei


În palma Evei - viziuni caleidoscopice asupra lumii


Nataşa V. Roman este o poetă din noua generaţie, născută pe malul bănăţean al Mureşului, în oraşul Lipova. Absolventă a Universităţii "Aurel Vlaicu" Arad, specializarea Litere Română – Engleză, îşi cultivă pasiunea pentru POEZIE încă din vremea liceului, când participă la întâlnirile Cenaclului literar-artistic Muza. În decursul timpului publică poeme în diverse reviste şi volume antologice, participă la concursuri literare, care îi aduc frumoase premii şi redactează revista Muza.
În volumul (inspirat intitulat) În palma Evei, poeta reuşeşte să redea caleidoscopic fărâme de suflet şi de lume.
Eva acestor poeme deţine mai multe nume şi atribute, care se completează reciproc: Cea care naşte, Cea care ştie, Cea care (îşi) protejează creaţia, Cea care pune început bun, Maria sau Galateea (cea care dă viaţă însuşi creatorului ei, prin simplul fapt de a-l lăsa să îşi reverse iubirea asupra ei): E atâta lumină în tine, Marie / când îngerii tac a cuvânt prim (Maria).
Poezia Nataşei V. Roman pare la prima vedere o aritmetică simplă, dar esenţială pentru trăirea autentică a vieţii prin cuvânt. Cuvântul ei, cuvântul Evei, este cel care dă viaţă, este cel care adună clipa infinitului şi transformă această devenire nesfârşită în perfecţiune pură simbolizată prin cerc. De altfel, ideea căutării perfecţiunii e des întâlnită în poemele volumului de faţă, perfecţiunea luând forma cercului, luminii, iubirii, divinităţii: zorii flămânzi / de cercuri (Armonie), gândurile verzi / sunt agăţate / de câte un potir / pe care-l substitui mâinilor / făcute / să culeagă lumini (Paşi albi), Dumnezeu mângâie paşii / celor plecaţi s-asculte / Lumina (Zen), cu ochii închişi / pe sârma întinsă / femeia-dumnezeu / îţi sărută cald / tălpile (Cerc albastru), cu ochii închişi / femeia-dumnezeu cade /  în lumina sufletului tău (Cerc albastru), Dumnezeul meu e pruncul acela / născut şi răstignit / din prea mult albastru (Crez).
Subtile îngemănări cu poemele nichitiene apar răsfrânte pe alocuri, un omagiu adus Marelui Blond: în genunchi / stropii de ploaie / îmi găuresc sufletul (Creaţie), în spatele cuvintelor / ochii desculţi / sunt liberi de a fi / ei (Aripi), (ne)fiinţa mea / e-o goană / a hergheliilor de cuvinte (Doi), Nataşa V. Roman căutând să scrie o poezie nouă, capabilă să treacă de barierele hotarelor cuvintelor. De asemenea, cristalele din care este alcătuit universul poetic al Nataşei V. Roman surprind vag fascicule curcubeice soresciene: conjugăm verbul "a şti" / cu îndoite priviri (Lecţie), argheziene: în fiecare răsucire / pământul îşi înfinge / rădăcinile în cer / ploi / ploi rotunde îngemănează / braţele totemului albastru (Îngemănare) sau blagiene: până la cuvântul prim / e facerea / -aceea care geme a toate durerile lumii- / rostogolind lumina / şi carnea crescândă din nori (Înainte de). Se întrevede în acest ultim poem ideea creaţiei şi a jertfei pentru creaţie, idee prefigurată în opera lui Lucian Blaga. Amândoi creatorii de lumi cred că plămada a ceva frumos necesită un sacrificiu.
Sufletul albastru al Evei, pecete a durerii, este capabil să primească din preaplinul iubirii şi al Luminii, pregătit fiind să atingă infinitul. Numeroase versuri evidenţiază acest aspect: moartea pe cruce / e răspunsul întrebărilor / scăldate-n lumină (Lumină), după moartea pe cruce / se cade în lumină / Dumnezeu de cuvinte / în suflet albastru / porţi deschise spre infinit (Triumf).
Poezia Nataşei V. Roman este centrată pe mai multe idei poetice, aspectate cu migală prin imagini artistice inedite. Astfel, volumul debutează cu gândul  de a cuceri universul (perfecţiunea), idee sisifică până la urmă, dar reprezentând condiţia Creatorului şi, deci, neputându-se renunţa la ea nici măcar pentru o clipă: conturul alb / migrează sistematic / spre infinit (Sisif). O altă condiţie impusă Creatorului este aceea de a renunţa la mască şi la un stil de viaţă convenţional, monoton. Aşadar, pentru a-şi putea împlini destinul creator este imperios necesar să rupă masca, să renunţe la banal şi să îşi asume curajul de a fi. Acest tu însuţi reprezintă un amalgam de trăiri şi trăsături dintre cele mai diferite, care îl fac unic, fascinant şi, de multe ori, contradictoriu: definirea eului naşte / cioburi de / pluriperspectivism (Asumare).
Jocul caleidoscopic al cristalelor prin care se reflectă lumina eului este redată cu măiestrie în aproape toate poemele autoarei, ca un leitmotiv: definirea eului naşte / cioburi de / pluriperspectivism (Asumare), atâţia tu ascunşi în mine (Atingerea semicercului), lumina / ia forma / mâinilor mele (Spre cer). Dar acest joc nu este nicidecum unul gratuit. Idealul râvnit este acela al îngemănării spiritului cu trupul, al gândului cu fapta, aşa cum pâmântul este geamănul cerului, legaţi prin sânge ori prin ploi curate: sângele / e glasul care strigă / dimineaţa / noaptea / e o naştere a sinelui (Perspective), în fiecare răsucire / pământul îşi înfinge / rădăcinile în cer / ploi / ploi rotunde îngemănează / braţele totemului albastru (Îngemănare).
Ploile autoarei nu sunt doar calde şi rotunde, ci şi mute şi goale, în simbioză cu femeia care se analizează în fiecare dimineaţă şi care, trebuie, prin definiţie, să se asorteze cumva cu ceea ce e în jurul ei: dimineaţa / ploile sunt mute / şi goale / ca femeia albastră  (5 minute). De aici şi până la aducerea întregului univers în  om, transformându-l într-un microcosmos de sine stătător nu e decât un pas: în mine râde cerul / izvorul frunzelor susură / cald (Armonie), tâmpla dreaptă / înalţă cerul / în semicerc (Amala), Eva ţine-n mâini pământul / alb; sădeşte-n cer glasul / nenăscuţilor (Chintesenţa lumii), lumea tu şi restul Universului / sunteţi ea / la început de cuvânt (E).
Lupul deţine o gamă extrem de variată de simboluri, dar lumina, fecunditatea, neîmblânzirea sunt cele care răzbat cu temeritate din poezia Nataşei V. Roman, în care acest fascinant animal devine totem: toţi lupii caută / urma Marelui Alfa; (lupii) caută lumina cuvintelor (Toţi suntem lupi).
În concluzie, putem afirma categoric că volumul În palma Evei  cuprinde o poezie solară, deschisă spre căutarea Perfecţiunii, o poezie care pune accentul pe plămădirea şi protejarea a ceea ce e mai preţios în om: monada existenţială / strigă / în nisipul creaţiei (Lecţie).


Prof. Carina A. Baba
Persoanele care doresc să achiziţioneze volumul meu de poezii mă pot contacta la adresa de e-mail natired333@yahoo.com